Cantitatile din urmatorul tabel sunt exprimate pentru 100 unitati(100gr,–100ml).Pentru lipide ,glucide si proteine,cantitatile reprezinta grame.Produse zaharoase Calorii Proteine Lipide Glucide |
||||
|---|---|---|---|---|
| Caramele cu lapte | 394 | 0 | 0 | 96 |
| Ciocolata cu lapte | 605 | 6.9 | 40 | 50 |
| Dulceata de visine | 282 | 0.77 | 0 | 68 |
| Gem de caise | 240 | 0.65 | 0 | 58 |
| Gem de visine | 250 | 0.88 | 0 | 60 |
| Miere de albine | 304 | 0.5 | 0 | 0.2 |
| Zahar | 410 | 0 | 0 | 100 |
Cei mai multi recomanda ca fiecare persoana sa consume zilnic 1-3 g/kg.corp.
Mierea se poate consuma dimineata ,pe stomacul gol ,cu lingura, direct din borcan , 2-3 linguri ,pentru cei care servesc micul dejun mai tirziu,pe la orele 10-11.
Poate fi folosita ca indulcitor pentru ceai ,cafea si lapte ,de catre cei care nu suporta mierea « vie”
Pentru anumite persoane este inconfundabil si placut gustul dat de un amestec de 50% miere si 50% unt, pus pe pine.
Oricine viseaza sa manince « baclavale « ,macar odata pe an.
Limonada din miere consider ca intrece orice bautura racoritoare .Gasiti multe retete pe
Atentie !Nu incalziti mierea la temperaturi mai mari de 45 grade Celsius.
Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate ? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă peste 1.400kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă, ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime.
După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina, iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o « castrare » determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare. Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.
Să facem mai întâi puţină istorie
…E bine să ştiţi că albina a apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă şi se hrănea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi şi a început să zboare pe flori, să adune nectar. Dar ea a funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi oamenii, o jefuim. S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă când umblă în stup.
În Egipt şi în In dia antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere. Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că « este bună ». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova, care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia. Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă? Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis.
In perioadele lungi de frig si umezeala ,activitatea albinelor in natura este mai slaba. Albinele tinere care nu au apucat sa iasa la zbor, asteapta o zi mai prietenoasa, cu soare .Cand apare o astfel de zi, albinele dau buzna la urdinis ,zburand in cercuri concentrice ,deasupra stupinei, fericite ,zumzaitul lor invitundu-le si pe cele mai timide, sa iasa la zbor. Acest fenomen se petrece toamna cand zilele bune (calduroase)sant tot mai rare ,iar activitatea lor in natura este mai redusa ,stuparii zic”au iesit albinele la joc”.
De fapt acestea sunt albinele care au crescut ,au ajuns la virsta de “lucratoare”si au iesit din stup sa recunoasca imprejurimile, ca in eventualitatea plecarii la cules ,sa nu se rataceasca la intoarcere ,cu gusa plina de nectar si desagii de pe picioare ,doldora cu polen.
Transvazarea mierii de albine
Dupa ce mierea de albine a fost extrasa din faguri se pastreaza ,de catre stupari, in vase de diferite marimi,in camere aerisite,intunecoase si racoroase.
In timpul pastrarii ,incepe sa creasca viscozitatea mierii,proces cunoscut sub numele de cristalizare.
Pentru consumul zilnic ,mierea,se pastreaza in vase mici ,borcane de 340ml-820ml.
Mierea cristalizata pentru a putea fi transvazata (turnata)din vasele de pastrare in vasele de consum zilnic,trebuie adusa in stare fluida,numit proces de fluidizare.
Fluidizarea se realizeaza prin incalzirea mierii in « bay-mare »
Procesul consta in introducerea vasului cu miere cristalizata intr-un vas mai mare cu apa ,aceste vase se pun pe o sursa de caldura(aragaz),urmarind incalzirea apei pina la temperatura de 40gr.Celsius,in acest moment se opreste sursa de caldura.
Asteptam egalizarea temperaturilor.Mierea va fi mai fluida, decat la inceput,daca nu ne place, repetam incalzirea ,pina cind mierea poate fi turnata in vasele de consum proprii sau in vasele pregatite pentru eventuali cumparatori.
